Cele Cinci Forțe ale lui Porter: o privire de ansamblu

Modelul celor Cinci Forțe ale lui Porter sau Porter’s Five Forces Model este un instrument de analiză strategică creat de Michael E. Porter pentru a evalua intensitatea concurenței într-o anumită industrie.

Acest instrument de analiza identifică cinci forțe cheie care influențează dinamica unei ramuri economice: Concurența in interiorul acesteia, posibilitatea intrării unor noi concurenți, puterea furnizorilor, puterea cumpărătorilor și amenințarea produselor substituente.

Modelul celor Cinci Forțe ale lui Porter este folosit pentru a determina atractivitatea și profitabilitatea potențială a unei ramuri economice, oferind o înțelegere a factorilor care influențează puterea de negociere și dinamica competițională.

Această metodologie ajută companiile să identifice amenințările și oportunitățile din mediul lor concurențial, să formuleze strategii adecvate și să ia decizii informate în vederea atingerii și menținerii unui avantaj competitiv.

Modelul își trage numele de la fondatorul său, Michael E. Porter, un distins profesor de la Harvard Business School care l-a prezentat in cartea sa din 1979 – Competitive Strategy: Techniques for Analyzing Industries and Competitors.

Cele cinci forte principale care determina natura activității companiilor sunt următoarele:

• Aceasta se referă la gradul și intensitatea concurenței dintre companiile existente într-o anumită ramura economica.

• Dacă concurența este intensă, profiturile pot fi reduse, deoarece companiile pot iniția războaie ale prețurilor sau pot investi semnificativ în marketing și inovație.

• Factorii care amplifică această concurență includ numărul și echilibrul concurenților, rata de creștere a industriei și diferențierea produsului.

• Evaluează probabilitatea și ușurința cu care noii concurenți pot intra pe piață.

• Ramurile economice cu bariere de intrare ridicate (cum ar fi nevoia de capital semnificativ, accesul dificeil la canalele de distribuție sau reglementari guvernamentale restrictive) au un risc mai mic de noi intrări.

• Noii veniți pot aduce noi capacități și pot dori o cotă de piață, ceea ce poate intensifica concurența.

3. Power of suppliers (Puterea furnizorilor):

• Analizează capacitatea furnizorilor de a seta prețuri sau dicta termeni.

• Dacă furnizorii sunt puțini sau oferă un produs unic, aceștia vor avea o putere de negociere mare.

• Aceasta influențează costurile, calitatea și disponibilitatea produselor sau serviciilor.

• Se referă la capacitatea clienților sau consumatorilor de a negocia prețuri sau termeni.

• Dacă cumpărătorii sunt puțini, cumpără în volume mari sau există alternative disponibile, aceștia vor avea o putere de negociere crescută.

• Puterea crescuta a clienților poate influența prețurile, calitatea și profitabilitatea produselor sau serviciilor ofertate.

5. Threat of substitute products

• Bunurile sau serviciile substituente, care pot fi folosite în locul produselor sau serviciilor unei companii, reprezintă o amenințare.

• Dacă există substituente ușor disponibile sau mai accesibile din punct de vedere al prețului, aceasta poate reduce profitabilitatea și crește concurența.

• Exemple includ produsele digitale în locul celor fizice sau noile tehnologii care înlocuiesc cele existente.

În esență, modelul celor Cinci Forțe ale lui oferă o imagine panoramică a mediului competițional al unei ramuri economice, ajutând la identificarea oportunităților și amenințărilor, precum și la formarea unei strategii eficiente.

Modelul celor Cinci Forțe al lui Porter este un instrument de analiză strategică fundamental, care oferă managerilor și cercetătorilor o cale clară de evaluare a competitivității într-o ramura economica. În ciuda criticilor sale, modelul prezintă o serie de avantaje semnificative:

• Modelul oferă un cadru structurat care permite companiilor să descompună și să analizeze forțele competitive dintr-o industrie în mod sistematic.

• Permite firmelor să identifice amenințările potențiale și să se concentreze asupra zonelor unde au sau unde pot dezvolta avantaje competitive.

• Metodologia poate fi folosita ca o platformă pentru dezvoltarea strategiilor de afaceri, permițând firmelor să își poziționeze și să își alinieze resursele și capabilitățile în funcție de forțele competitive identificate.

• Oferă o perspectivă externă asupra mediului de afaceri, sensibilizând managerii față de factorii externi care ar putea afecta performanța afacerii.

• Datorită simplității și clarității sale, modelul poate fi ușor înțeles și aplicat de manageri și alte părți interesate, chiar dacă nu au o experiență profundă în analiza strategică.

• Chiar dacă a fost dezvoltat pentru analiza industriilor, modelul poate fi adaptat și aplicat în diferite contexte, inclusiv în analiza competiției în sectoare, regiuni sau chiar la nivel de țară.

• Ajută companiile să anticipeze schimbările în forțele competitive și să fie proactice în loc să reacționeze după ce schimbările au avut loc.

• Prin identificarea și analizarea barierelor de intrare și ieșire, companiile pot dezvolta strategii pentru a proteja poziția lor pe piață sau pentru a intra pe noi piețe.

• Identificând forțele care guvernează competiția într-o industrie, companiile pot fi stimulate să inoveze pentru a depăși aceste forțe sau a le folosi în avantajul lor.

În ciuda avantajelor sale, este esențial ca managerii să folosească Modelul celor Cinci Forțe în context și să îl combine cu alte instrumente și tehnici pentru a obține o perspectivă completă și echilibrată asupra mediului de afaceri.

Modelul celor Cinci Forțe al lui Porter, deși este larg acceptat și folosit în analiza industrială, a atras și numeroase critici de-a lungul anilor. Iată unele dintre principalele critici:

• Una dintre cele mai comune critici este că modelul este static și nu reflectă dinamica și complexitatea mediilor de afaceri în continuă schimbare. Nu ia în considerare schimbările rapide, în special în industrii inovatoare sau tehnologice.

• Modelul se concentrează în principal pe competiție, lăsând deoparte potențialul de colaborare, alianțe strategice și ecosistemele de afaceri.

• Modelul este orientat în principal către mediul extern, trecând cu vederea resursele, competențele și capabilitățile interne care pot oferi avantaje competitive unei organizații.

• Modelul original a fost creat într-o perioadă în care globalizarea nu era la fel de profundă ca în prezent. Criticii susțin că nu reflectă adecvat complexitatea mediului de afaceri global și interconectat de astăzi.

• Modelul se concentrează pe structura pieței existente și poate nu lua în considerare potențialul de disrupție sau inovație care poate reconfigura o întreagă industrie.

• Deși modelul analizează factorii de concurență la nivel de industrie, nu ține cont de factorii macroeconomici sau politico-legislativi care pot influența competiția.

• Conceptul de „substituente” în modelul lui Porter este adesea legat de produse similare care satisfac aceeași nevoie. În realitate, substituenții pot veni din direcții neașteptate, de exemplu, telefoanele mobile substituind ceasurile sau camerele foto.

• Modelul presupune că toate firmele dintr-o industrie sunt susceptibile de a obține profituri similare, ignorând posibilitatea ca unele companii să aibă strategii distincte care le permit să obțină rendemente superioare.

În ciuda acestor critici, este important de menționat că Modelul celor Cinci Forțe al lui Porter rămâne un instrument valoros în managementul strategic. Cu toate acestea, criticii sugerează că acesta ar trebui folosit în combinație cu alte cadre și abordări pentru a obține o perspectivă mai completă asupra mediului de afaceri.

Modelul celor Cinci Forțe al lui Porter, deși este extrem de influent și larg utilizat, a fost supus de-a lungul timpului unor revizuiri și adaptări pentru a reflecta schimbările din mediul de afaceri. Unele dintre aceste dezvoltări ulterioare includ:

• Rolul furnizorilor de produse și servicii complementare: Unele analize au adăugat o “șasea forță” la model pentru a reflecta importanța “complementorilor”. Un complementor este o firmă sau un produs care adaugă valoare produselor unei alte firme atunci când ambele sunt folosite împreună, dar nu au valoare când sunt utilizate separat. Un exemplu des citat este complementaritatea dintre software-ul de procesare a textului și sistemul de operare al unui computer.

• În contextul economiei moderne, relațiile dintre companii pot fi la fel de importante ca forțele competitive. Acest lucru subliniază importanța alianțelor strategice, a colaborării și a ecosistemelor de afaceri în determinarea avantajului competitiv.

• Era digitală a creat noi modele de afaceri și a schimbat dinamica concurențială în multe industrii. De exemplu, platformele digitale (precum Uber sau Airbnb) au redus barierele de intrare și au schimbat complet structura unor industrii tradiționale.

• Modelul original al lui Porter a fost adesea criticat pentru concentrarea sa pe piețele domestice și ignorarea complexitatii concurenței într-o lume globalizată. Adaptările ulterioare au inclus o perspectivă mai globală.

În unele industrii, inovația și capacitatea unei companii de a aduce pe piață produse și servicii inovatoare sunt mai importante decât oricare dintre cele cinci forțe originale. Acest lucru a condus la modele revizuite care plasează inovația în centrul analizei.

• Unele critici și adaptări subliniază faptul că modelul lui Porter este prea static și nu se ocupă suficient de dinamica schimbării în industrii, în special în sectoarele cu ritm rapid de inovație.

În ciuda acestor dezvoltări și critici, Modelul celor Cinci Forțe al lui Porter rămâne un instrument fundamental în analiza strategică. Cu toate acestea, managerii și strategii trebuie să fie conștienți de limitările sale și să utilizeze modelul în combinație cu alte instrumente și cadre pentru a obține o perspectivă completă asupra mediului de afaceri.

V-ar mai putea interesa:

Instrumente pentru planificarea strategica

Planificare strategica: Analiza PESTEL sau PESTLE

Planificare strategica: Analiza SWOT

Matricea BCG Boston Consulting Group