Paradoxul Abilene si falsul consens

Paradoxul Abilene este un concept din domeniul managementului și psihologiei sociale care descrie o situație în care un grup de oameni decide colectiv să întreprindă o acțiune care este contrară preferințelor individuale ale membrilor grupului.

Această situație paradoxală apare atunci când fiecare membru își exprimă acordul cu o propunere, deși în realitate, preferințele lor personale sunt complet diferite. Acest fenomen evidențiază o problemă de comunicare în cadrul grupurilor și poate duce la decizii ineficiente si nesatisfăcătoare.

Ideile de bază

  • Conformitatea grupului: Membrii grupului se conformează presupusei opinii a majorității, chiar dacă aceasta nu reflectă preferințele lor reale.
  • Frica de izolare: Indivizii nu își exprimă opiniile personale sau obiecțiile de teamă să nu fie excluși sau marginalizați de grup.
  • Iluzia unanimității: Grupul ajunge să creadă că există un consens, deși, în realitate, membrii grupului au opinii diferite.
  • Deficientele de comunicare: Membrii grupului nu reușesc să comunice eficient preferințele sau obiecțiile lor, ceea ce duce la luarea unei decizii neinformate.

Istoricul conceptului

Paradoxul Abilene a fost numit si descris de catre Jerry B. Harvey în 1974, în articolul său “The Abilene Paradox: The Management of Agreement“. Harvey descrie o experiență personală în care el și familia sa au făcut o călătorie inconfortabilă și neplăcută în Abilene, Texas, pe care nimeni nu o dorea cu adevărat, dar pe care toți au acceptat-o din presupunerea greșită că ceilalți membri doreau să facă această excursie.

Mecanismul paradoxului

Paradoxul Abilene se declanșează atunci când:

  • Membrii grupului au o percepție distorsionată a ceea ce ceilalți membri doresc să facă.
  • Exprimarea acordului în ciuda preferințelor reale, din cauza fricii de a nu se abate de la norma presupusă a grupului.
  • Lipsa unei comunicări deschise, care să permită membrilor grupului să își exprime adevăratele dorințe și obiecții.

Domenii de activitate afectate

Paradoxul Abilene poate apărea într-o varietate de contexte, inclusiv în mediul corporativ, guvernamental, educațional și chiar în cadrul familiei. Acesta afectează luarea deciziilor, planificarea proiectelor, gestionarea schimbărilor și orice situație în care decizia colectivă este importantă.

Concepte înrudite

  • Spirala tăcerii: Teoria conform căreia indivizii sunt reticenți să își exprime opinii minoritare din teama de a fi izolați social.
  • Groupthink: Fenomenul în care dorința de conformitate într-un grup duce la un proces irational si disfunctional de de luare a deciziilor.
  • Efectul de fals consens: Tendința de a supraestima cât de mult celelalte persoane sunt de acord cu noi.
  • Conformism: Schimbarea comportamentului sau a opiniilor unei persoane pentru a se potrivi cu normele unui grup, chiar dacă acestea nu reflectă preferințele personale.

Înțelegerea paradoxului Abilene și a conceptelor înrudite este esențială pentru a îmbunătăți comunicarea în cadrul grupurilor și pentru a lua decizii mai eficiente și mai satisfăcătoare pentru toți membrii.

In cele ce urmeaza prezentam o ilustrare a Paradoxului Abilene în contextul corporativ, unde procesul de luare a deciziilor este afectat de presupunerile greșite și de comunicarea deficitară dintre membrii echipei.

Context:

Într-o companie, echipa de management se întâlnește pentru a discuta despre strategiile de creștere pe termen lung. Unul dintre manageri, să îl numim Alex, aduce în discuție posibilitatea de a explora un nou segment de piață, crezând că aceasta ar putea fi dorința celorlalți membri ai echipei, în ciuda propriilor îndoieli cu privire la viabilitatea acestei mișcări.

Declanșarea paradoxului

  • Propunerea: Alex prezintă ideea, nu din convingerea personală că este cea mai bună opțiune, ci din presupunerea că ceilalți membri ai echipei consideră acest lucru.
  • Reacția echipei: Restul echipei, fiecare având propriile rezerve și îndoieli cu privire la această direcție, interpretează prezentarea lui Alex ca fiind o expresie a unei dorințe puternice sau a unui consens în cadrul echipei.
  • Conformarea: Din dorința de a nu se opune presupusului consens sau de a nu perturba armonia grupului, fiecare membru al echipei își exprimă suportul pentru propunerea lui Alex.

Rezultatul

Compania alocă resurse pentru a pătrunde pe noul segment de piață, în ciuda faptului că niciunul dintre membrii echipei de management nu crede că este o decizie bună. Această acțiune duce la o utilizare ineficientă a resurselor și, potențial, la rezultate dezamăgitoare, reflectând ineficiența procesului de luare a deciziei în cadrul grupului.

Concluzie

Acest exemplu subliniază importanța comunicării deschise și sincere în cadrul grupurilor decizionale. O abordare mai transparentă, în care fiecare membru este încurajat să își exprime opinia reală și îndoielile, poate preveni astfel de paradoxuri și poate duce la decizii mai informate și mai aliniate cu interesele reale ale organizației. Este esențial ca organizațiile să cultive un mediu în care feedbackul onest este valorizat și în care temerile legate de izolare sau represalii pentru opinii divergente sunt diminuate.

V-ar mai putea interesa si: