Viziunea structuralistă asupra strategiei (determinismul mediului) vs. viziunea reconstrucționistă asupra strategiei
Strategia este un concept fundamental în lumea afacerilor, reprezentând planul și direcția prin care o organizație urmărește să-și atingă obiectivele pe termen lung. În literatura de specialitate, există mai multe abordări asupra modului în care strategiile pot fi concepute și implementate. Două perspective importante sunt viziunea structuralistă (cunoscută și sub numele de determinismul mediului) și viziunea reconstrucționistă asupra strategiei. Aceste două orientări explică felul în care organizațiile reacționează la mediul extern și cum își creează avantajul competitiv.
Viziunea structuralistă asupra strategiei (determinismul mediului)
a) Definiție și principii
Viziunea structuralistă pornește de la premisa că mediul extern, în special structura industriei și forțele concurențiale, determină în mare măsură opțiunile strategice disponibile pentru o organizație. Conform acestei perspective, structura industriei (de pildă, intensitatea competiției, puterea de negociere a furnizorilor și a clienților, amenințarea produselor substituibile etc.) exercită presiuni care constrâng sau limitează capacitatea unei firme de a se diferenția.
b) Rolul concurenței și adaptării
În această viziune, strategia este în principal despre adaptare. Managerii trebuie să:
- Analizeze industria și concurenții.
- Identifice în ce fel pot reduce costurile, maximiza eficiența sau se pot poziționa pentru a obține profitabilitate în condițiile existente.
- Adopte practicile care țin cont de resursele și capabilitățile existente, dar și de cerințele pieței.
c) Exemple și școli de gândire
Modelul Cinci Forțe al lui Michael Porter (Five Forces) este un exemplu notabil al abordării structuraliste. Modelul sugerează că rentabilitatea pe termen lung a unui sector este determinată de cinci forțe concurențiale: concurența în rândul firmelor existente, amenințarea noilor intrați, amenințarea produselor substituibile, puterea de negociere a furnizorilor și puterea de negociere a clienților.
Strategiile generice ale lui Porter (diferențiere, cost scăzut, focalizare) ilustrează cum companiile pot alege poziționări strategice în funcție de condițiile structurale ale industriei.
d) Critici
Se consideră uneori că abordarea structuralistă este prea rigidă și nu lasă loc pentru inovații majore care pot schimba regulile jocului.
Unii teoreticieni susțin că prea mult accent pe „adaptare” ar putea duce la pierderea capacității de a inventa noi piețe sau de a da naștere unor modele de afaceri disruptiv diferite.
Viziunea reconstrucționistă asupra strategiei
a) Definiție și principii
Viziunea reconstrucționistă asupra strategiei, asociată adesea cu perspectiva „Blue Ocean Strategy” (W. Chan Kim și Renée Mauborgne), afirmă că firmele pot crea spații de piață complet noi, prin inovare și reconstrucția granițelor industriei. Conform acestei abordări, nu ești prizonierul structurii existente a industriei, ci poți reinventa modul în care se crează valoarea pentru clienți.
b) Procesul de creare a valorii
- Organizațiile care adoptă o strategie reconstrucționistă:
- Examinează felul în care pot elimina sau reduce costurile asociate caracteristicilor produsului/serviciului care nu mai aduc plusvaloare reală clienților.
- Identifică caracteristici sau beneficii noi, inovatoare, care pot fi adăugate pentru a crea o experiență unică.
- Reformează regulile pieței sau modifică modul în care clienții percep serviciile, astfel încât să elimine competiția directă prin diferențiere semnificativă.
c) Avantaje și exemplificare
Blue Ocean Strategy prezintă studii de caz celebre (de ex. Cirque du Soleil) pentru a ilustra cum inovarea prin valoare poate creea un nou segment de piață, în care competiția devine practic irelevantă pentru o perioadă.
Abordarea reconstrucționistă subliniază că diferențierea și costurile scăzute nu se exclud reciproc, ci pot fi urmărite simultan atunci când creezi o nouă valoare pentru client.
d) Critici și limite
Unii critici susțin că inovația radicală nu este întotdeauna posibilă sau sustenabilă în industrii foarte reglementate sau acolo unde barierele la intrare sunt imense.
Implementarea unei strategii reconstrucționiste implică riscuri financiare și organizatorice. Organizațiile trebuie să fie pregătite pentru experimente eșuate și să aibă capacitatea de a pivotă rapid.
Elementele cheie de comparație
Element | Viziunea Structuralistă | Viziunea Reconstrucționistă |
Punct de pornire | Mediul extern și structura industriei | Creativitate, inovare, potențial latent |
Obiectiv strategic | Poziționare pentru a concura eficient | Crearea unui nou spațiu de piață |
Metode | Analiză competitivă, adaptare | Reconstrucția granițelor industriei |
Avantaje | Claritatea abordării și reducerea riscurilor | Diferențiere puternică, potențial de creștere rapidă |
Limite | Posibilă rigiditate, accent pe concurență existentă | Necesită resurse de inovare mari, incertitudine mai ridicată |
Concluzie
Strategiile de business pot fi privite prin multiple lentile, însă viziunea structuralistă și viziunea reconstrucționistă rămân două dintre cele mai importante modele de analiză strategică. Prima subliniază necesitatea de a te adapta la forțele industriei și la concurența deja existentă, în timp ce a doua susține posibilitatea de a crea noi spații de piață și de a schimba regulile jocului prin inovare.
Alegerea între aceste două abordări (sau un mix judicios între ele) depinde de:
- Contextul industriei: Gradul de maturitate, nivelul de reglementare, dinamica cererii.
- Resursele și capabilitățile interne: Capacitatea de inovare și de asumare a riscurilor.
- Obiectivele pe termen lung ale organizației: Maximizarea profitului într-un mediu dat sau reconfigurarea pieței.
În practică, multe companii adoptă o strategie hibridă, îmbinând analiza industriilor (element de bază în viziunea structuralistă) cu inițiative inovatoare (proprii viziunii reconstrucționiste), pentru a găsi un echilibru optim între adaptare și creare de noi oportunități.
Aici gasiti toate articolele noastre